pozíţie


pozíţie
s. f. (sil. -ţi-e), art. pozíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. pozíţiei; pl. pozíţii, art. pozíţiile (sil. -ţi-i-)

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • poziţie — POZÍŢIE, poziţii, s.f. 1. Loc pe care îl ocupă cineva sau ceva (în raport cu altcineva sau cu altceva); fel, mod în care este aşezat cineva sau ceva (în spaţiu); p. ext. peisaj din natură. ♦ Loc pe care îl ocupă o notă sau o cheie pe portativ;… …   Dicționar Român

  • situaţie — SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau… …   Dicționar Român

  • ţinută — ŢINÚTĂ, ţinute, s.f. 1. Atitudine, poziţie pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta faţă de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum …   Dicționar Român

  • atitudine — ATITÚDINE, atitudini, s.f. 1. Ţinută sau poziţie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepţie); comportare. ♢ expr. A lua atitudine = a şi manifesta poziţia, a şi afirma (cu hotărâre) punctul de vedere …   Dicționar Român

  • drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… …   Dicționar Român

  • poză — PÓZĂ, poze, s.f. 1. Atitudine pe care cineva şi o impune; ţinută, poziţie. ♢ expr. A( şi) lua o poză = a adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (pop. şi fam.) Fotografie. ♦ Ilustraţie,… …   Dicționar Român

  • sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… …   Dicționar Român

  • centru — CÉNTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s.n., (I 5, II 2) centri, s.m. I. 1. s.n. (mat.) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct în raport cu care toate punctele unei figuri… …   Dicționar Român

  • figură — FIGÚRĂ, figuri, s.f. 1. Înfăţişare a feţei, a obrazului cuiva; chip, faţă, obraz. ♢ expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză… …   Dicționar Român

  • opoziţie — OPOZÍŢIE, opoziţii, s.f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ♢ loc. adv. În opoziţie cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistenţă. ♢ loc …   Dicționar Român